Golden Showers

      In dreapta mea, pe locul de langa geam, care era al meu defapt, sta o domnisoara. O frumoasa domnisoara, care miroase atat de bine incat nasul meu e aproape erect, gata sa imprastie muci peste tot.
Poarta o fusta si isi atinge faţa foarte des. Are parul ciocolatiu si ondulat, si se varsa aproape zgomotos peste umerii ei retrasi. Eu o privesc indirect, holbandu-ma la reflexia ei din geam. Ea nu imi simte privirea, se uita fix prin mine, la negrul de afara, si la jumatatea de luna, scarbita de atata stat pe cer. Saraca piatra batrana, ce pluteste acolo in spatiu, latrata de caini, si urlata de lupi, desenata de pictori si scrisa de poeti. E tare plictisita. Daca ar putea, si-ar smulge bucati din ea insasi, si ar arunca cu ele spre pamant, in oameni.
Domnisoara cu parfum absurd, se ridica la un moment dat de langa mine, si se indreapta, clatinandu-se, catre baie. Eu inca ma holbez, ca un pustan necizelat si imatur, la miscarile ei spastice, si la valurile ce se nasc pe fusta ei suficient de lunga incat sa fie eleganta, dar suficient de scurta incat sa fie de o eleganta foarte sexuala. Si dispare, prin vagoane. La scurt timp dupa fade out-ul domnisoarei din campul vizual, un domn, de varsta a doua, imbracat formal, cu tenul putin masliniu, pantofi lustruiti, si purtand un ceas vechi la mana dreapta, se ridica si se indreapta in aceeasi directie. Eu privesc putin in gol, negandindu-ma la absolut nimic. Un repaus mental, ce mi se intampla din cand in cand, de obicei in cele mai proaste momente cu putinta. Acesta, slava cerului, nu a fost unul dintre ele. Ultima data cand mi s-a intamplat asta era cand fosta sotie a venit acasa intr-o intoarcere surpriza, dintr-o vacanta in Liubliana, si m-a gasit in pat cu sora ei, cu care, se pare, facusem atat de mult sex incat sangerase peste asternuturile cumparate de mine cadou pentru a sasea noastra aniversare. Si ea tipa la mine, stropindu-ma in fata cu saliva si lacrimi, iar eu ma uitam in gol, cu un zambet cretin pe fata. Pe fundal se auzea vag Idylle cynique, de Erik Satie.
     Intind mana pana la servieta mea, si caut stangaci prin ea pachetul de servetele. Nenorocitele astea de trenuri nu au niciodata hartie igienica nepatata de pisat sau muci sau sange sau mai stiu eu ce deseuri radioactive. Astept cu rabdare sa se intoarca muza mea temporara de la baie, care imi inspira in cap scene fierbinti de sex infernal, scene in fundalul carora se topesc munti si pamantul este brazdat de fulgere. Putin pueril, dar este un exercitiu bun de imaginatie.
Am asteptat acolo peste limita la care un barbat se poate abtine din cea mai elemntara chemare a naturii: mictiunea.
Nu mai pot astepta. Ma ridic si ma indrept catre capatul vagonului. Mersul meu incordat atrage cateva priviri pe care le pot detecta in vederea periferica. Probabil ca par a fi un om care..se pisa pe el. N-mi pasa. Merg mai departe. Merg de parca la capatul vagonului ma asteapta propria mea scena de nastere, la care urmeaza sa particip si eu. In fata mea apare domnisoara. Acum este momentul meu. Acum pot face contact vizual...dar ea mi-o ia inainte. Si ma priveste indelung, in timp ce se indreapta spre mine, cu corpul ei de inger cazut din nori. Are un zambet usor demonic in coltul stang al gurii. Intre noi mai sunt doar cativa metri. Timpul se dilata, si toate luminile din jurul nostru se sting. Sunetele ritmice ale rotilor de tren care trec peste punctele unde sinele se imbina, amutesc. Luna s-a stins si ea de mult. Suntem fata in fata acum, si ne privim intens. Ea se apropie de urechea mea, si cu o voce care ar transforma in miere orice fluviu sau ocean, imi sopteste: "sunt lucruri pe care oamenii nu le inteleg. mergi la baie, si fii martor la puterea unei copile ca mine. si te-am observat uitandu-te la mine in reflexia din geam. Eu cobor la Bucuresti. Coboara si tu cu mine."
Si a plecat la locul ei. Luminile au revenit. Mirosul de oameni batrani si tristi a revenit. La fel si zgomotele de tren care este pe cale sa se prabuseasca intr-o prapastie. Imi continui drumul, putin speriat, dar in acelasi timp obscen de excitat. Capatul vagonului era scaldat intr-o lumina ciudata, morbida chiar. Ceva nu era in regula. Pot sa simt mirosul nelinistitor al mortii. Si de parca nu erau de ajuns ingredientele scenei, mai si palpaie un bec, facand tot tabloul asta sa para a fi pictat de David Lynch insusi. Deschid usa de la baie, si un stol de fluturi speriati si patati de sange ma izbeste fix in fata. Ma dau putin in spate, si privesc cu un interes ciudat, trupul plin de sange si mort, al domnului de varsta a doua, care este intins in baie, intr-o pozitie foarte incomoda, chiar si pentru un mort. O furtuna de ganduri in capul meu. Un razboi de stari care imi da o senzatie usor euforica. Imi place. La dracu, gagica asta a facut o opera de arta. Pana si modul in care este cazut cu fata pe colacul toaletei, si traiectoriile pe care darele de sange le-au urmat, sunt de o frumusete alarmanta. Sunt speriat si exaltat de faptul ca imi place ce vad. Incerc sa imi fac loc printre picioarele lui, si imi scot bestia din pantaloni. Gasisem un spatiu generos intre capul lui si marginea colacului, pe unde ma pot usura.
Ma spal pe maini, ma sterg, si ma indrept catre locul meu. Ma asez langa ea. Zambesc. Simt ca fac parte din planul ei. Ma apropii de urechea ei si ii soptesc: "te vreau". Ea ma priveste putin, si se apropie la randul ei de urechea mea, soptindu-mi: "AI INTARZIAT LA MUNCA! NU AI DUS COPIII LA SCOALA! TREZESTE-TE BETIV ORDINAR CE ESTI!"
Ma uit la ceas. E 8:46. Am intarziat la munca. Nu am dus copiii la scoala. Dar am avut un vis fantastic.